Mandria de a fi roman

Оntr-un interviu din ajunul zilei nationale, presedintele s-a referit, оntre altele, si la modul оn care s-ar cuveni sarbatorit 1 Decembrie, оndemnandu-ne sa ne veselim si sa petrecem de-adevaratelea. Ca doar suntem romani.

E de presupus ca оndemnul nu era adresat оn primul rand acelora care gasesc oricum motive de petrecere оntr-o asemenea zi, ca si оn oricare alta din cuprinsul unui an, ci оn special acelora lipsiti de ele. Mai ales ca primii sunt dureros de putini, pe cand cei din urma alcatuiesc, оn orice sistem de numeratie, coplesitoarea majoritate.

Ziua nationala e, оntr-adevar, sarbatoarea tuturor romanilor: si a bogatilor, si a saracilor, si a banditilor si a oamenilor cinstiti, si a demnitarilor, si a celor care i-au ales. Dar, ca sa te bucuri din toata inima de ea, nu ajunge sa te simti roman. Mai e nevoie si de o dispozitie sufleteasca potrivita momentului. Iar aceasta dispozitie nu ia nastere la comanda calendarului.

Prin ce mijloace ar putea imensa majoritate a romanilor sa-si puna оntre paranteze, pentru douazeci si patru de ore, grijile, nevoile si suferintele si, cu inima usoara, sa se veseleasca? Unde sa afle milioanele de pensionari, umiliti dupa o viata de munca, puterea abstragerii din realitatea cotidiana si a оnaltarii spre tariile antrenului general? De unde sa ia tinerimea grauntele de entuziasm pentru celebrarea zilei nationale, cand singura ei certitudine este lipsa de perspective si unica speranta – plecarea оn strainatate? Cum sa petreaca senini de 1 Decembrie oamenii de rand ai acestei tari, cand saracia оi asalteaza din toate partile si grija zilei de maine le da insomnii? Si cum sa ne bucuram noi, vesnicii amagiti cu promisiuni de mai bine, la vederea cinicelor spectacole politicianiste, a jafurilor cu acte оn regula practicate tocmai de cei datori sa ne ap