S-a stins din viata in urma cu citeva saptamini Lena Constante, ultima supravietuitoare dintre victimele („actorii") procesului Patrascanu.
Probabil ca mai traiesc unii dintre anchetatori. Nu stiu ca vreunul sa fi marturisit public cainta pentru rolul jucat in acea monstruoasa inscenare. Aceste rinduri se vor un indemn pentru tinerii din Romania, de a nu lasa aceste clipe de infamie sa se evapore in neantul ignorantei istorice.
Nascuta in 1909, Lena Constante a fost o intelectuala de stinga, artista plastica de mare originalitate, sotia lui Harry Brauner, celebrul folclorist, condamnat si el in lotul Patrascanu. Ultima notatie din „Jurnalul" lui M.
Sebastian, cu putin timp inaintea accidentului fatal, mentioneaza o excursie la Cabana Diham impreuna cu Patrascanu, sotia acestuia, Elena (Hertha), precum si Harry Brauner si Lena Constante. Putem sa ne imaginam cum ar fi incercat tortionarii lui Dej sa „largeasca" grupul, implicindu-l pe autorul „Jocului de-a vacanta".
Odata cu ocupatia sovietica, Romania intrase in era anchetelor si persecutiilor in masa. Implicata in investigatia ordonata de Dej si supervizata de Iosif Chisinevschi, Lena Constante a incercat initial sa se opuna acuzatiilor suprarealiste: complot antistatal, tradare de patrie, nationalism burghez, titoism.
Ulterior, mai ales dupa ce Belu Zilber a cedat si a devenit complice in fabricarea scenariului delirant prezentat drept act de acuzare la procesul cu usile inchise din aprilie 1954, a cedat si ea.
Nu l-a iertat pe Zilber si a vorbit despre aceste clipe cumplite in cartea ei „Evadarea tacuta - Trei mii de zile in inchisorile Romaniei" (editia originala a fost publicata in Franta, in 1990, iar cea romaneasca a aparut la Humanitas).
Tradusa in engleza in 1995 la University of California Press, cartea de memorii a Lenei Cons
