Locuitorii din satul brailean Tichilesti sunt vecini de mai bine de jumatate de secol cu o puscarie. Lor nici prin gand nu le trece sa se planga de cei care isi ispasesc pedeapsa langa satul lor. Cladirile ridicate in 1956, langa satul brailean Tichilesti, au slujit initial drept dormitor pentru muncitorii care lucrau la digul de protectie de pe Dunare. Apoi au adapostit un centru de reeducare pentru minori. De anul trecut, s-au transformat in penitenciar pentru minori si tineri. Vecinatatea unui loc care adaposteste oameni nu tocmai prieteni cu legea nu i-a speriat niciodata pe satenii din Tichilesti.
Locuitorii din satul brailean Tichilesti sunt vecini, de mai bine de jumatate de secol, cu o puscarie. Asa de mult timp a trecut, de cand traiesc in buna vecinatate, ca nici prin gand nu le da satenilor sa se planga de locuitorii cladirilor de chirpici de la marginea satului. Sunt multumiti ca, odata iesiti din peniteniciar, cei care intentioneaza sa recidiveze au grija sa-si aleaga locuri de actiune cat mai indepartate de inchisoarea in care si-au platit faptele. Mai mult, penitenciarul de la Tichilesti are vreo suta de hectare de pamant arabil, pe care, de bine, de rau, le pazeste. Satenii, care au loturile pe langa pamantul pazit al penitenciarului, sunt multumiti ca hotii nu dau iama in recoltele lor. Penitenciarul este si locul de munca a aproximativ treizeci de sateni, care lucreaza la paza, la bucatarie sau in ateliere. Salariile sunt chiar bunicele, un motiv in plus pentru sateni sa nu strambe din nas vizavi de vecinii certati cu legea de la penitenciar.
COMERT. La Tichilesti, o pereche de adidasi e o moneda forte de schimb
MARTURII. "Eu lucrez de mult timp aici. M-am nascut la Tichilesti. Nu mi-a fost niciodata teama de penitenciar, nici cand eram copil. Nimeni din sat nu l-a privit ca pe un loc de care trebuie sa te sperii. Imi aminte
