Ei bine, cam asa ar suna, intr-o formulare extrem de sumara, descrierea unuia dintre ultimele demersuri artistice propuse publicului la Galeria Posibila; dincolo de punctarea in palmaresul expozitional, momentul costum marcheaza o etapa importanta in dezvoltarea viziunii unuia dintre cei mai interesanti tineri artisti romani.
Iuliana VIlsan uimeste in primul rand prin dezinvoltura si siguranta cu care abordeaza aparent cele mai diferite paliere artistice: scenografie, costum, grafica, pictura; cu naturalete si eleganta, ea reuseste sa fie o prezenta activa deopotriva in montarea spectacolelor de teatru si opera (colaborand cu regizorul Mihai Manutiu), dar si in galeriile de arta. Sa adaugam la toate acestea si virtutile absolventului de Litere, pentru a ne face o idee despre varietatea preocuparilor si deschiderea spre tot ceea ce inseamna cultura.
In acest context, expozitia costum ne apare ca o sinteza deplina a preocuparilor atat de diverse ale artistei; daca pana acum, viziunea plasticianului inducea nota de originalitate in rezolvarea problemelor specifice decorului si costumului de scena, iata si rezultatul interferentei acestor activitati in creatia picturala. Cu siguranta insa, ceea ce ramane constant, comun celor doua paliere majore de manifestare, tine de fapt de o zona mult mai profunda; este vorba aici despre spiritul analitic, cercetator, despre atentia acordata detaliilor, despre sesizarea subtilitatilor, despre minutiozitate si rafinament, ce provin din formatia intelectuala solida, de literat, ce dubleaza fericit o sensibilitate aparte. Lor li se adauga ironia, umorul si ludicul, ca ingrediente nelipsite ale discursului postmodern. Obisnuita sa analizeze texte, personaje, sa creeze atmosfera si "instrumentele" fiecarei scene, Iuliana Vilsan abordeaza in aceeasi maniera si subiectul plastic al expozitiei: costumul; costumul barb
