Respectarea legii sta la baza unei democratii. Insa legea la rindul ei are nevoie de buna-credinta a celor pusi sa o apere si sa o interpreteze. Daca aceasta lipseste, atunci un text de lege are mai putina valoare decit hirtia pe care e scris. Caci, oricit de bine ar fi formulata, legea este complet neputincioasa daca interpretarii ei ii lipseste nu doar temeinicia juridica, ci si cea logica.
Cea mai solida demonstratie matematica este neputincioasa in fata cuiva care nu accepta ca unu si cu unu fac doi. Decizia Curtii Constitutionale in chestiunea regulamentelor este un bun exemplu de lege pusa intre paranteze. Iar ea pare sa fi servit drept catalizator pentru alte decizii similare.
Saptamina aceasta, CSM a analizat patru convorbiri telefonice, Iliescu - Botos, Nastase - Morar, Tariceanu - Botos si Botos - Basescu, incercind sa determine daca ele constituie imixtiune in actul de justitie. La o prima vedere, putem elimina ultimul telefon, caci acesta a fost dat chiar de procurorul general.
Apoi, ca sa aiba loc o imixtiune, trebuie sa avem intentia unui politician (ceea ce reprezinta in sine o vinovatie, dar nu intra in competenta CSM) si acceptul unui procuror. Telefonul dlui Nastase a fost dezvaluit public cu promptitudine de dl Morar. Telefonul premierului a fost dezvaluit, tardiv, de dna Udrea.
Totusi, in nici unul dintre cele doua cazuri interventiile politicienilor nu par, pina una-alta, sa fi avut efect asupra anchetei. Dar un efect tot au avut: in analiza „la pachet" a CSM au servit drept alibi pentru celalalt caz ramas, cel al telefonului dat de fostul presedinte dlui Botos, in cazul Tiriac. Or, aici avem un caz complet diferit.
Trebuie sa intelegeti ca singurul lucru care intra sub jurisdictia CSM este conduita procurorilor implicati in aceste cazuri. Dl Morar a procedat corect, dl Botos a gresit c
