De un an si jumatate, Maria Trocan din Godeni traieste un adevarat cosmar. Imobilizata intr-un scaun cu rotile, femeia de doar 31 de ani asteapta neputincioasa finalul unui destin dureros. Se va putea infaptui oare vreun miracol in urma caruia sa redevina sotia si mama devotata care a fost? Ori va trebui sa renunte la tot ce a iubit si iubeste in aceasta lume: barbatul care o adora de zece ani si copiii, roadele iubirii lor? Intrara in fuga in curte, zguduind poarta din tâtâni. Cu ghiozdanele atârnându-le de umeri, baietii luara baltile la rând, amuzându-se teribil de stropii care le ajungeau pâna la caciuli. La câtiva metri, se oprira rusinati. Isi scoasera fesurile si, cu privirile in jos, incercara sa-si astâmpere râsul. „Saru’ mâna“, spusera intr-un glas, cu ochii scormonind mansetele innamolite ale pantalonilor de uniforma. „Incet, ma copii, nu mai faceti galagie...“, ii mustra cu blândete barbatul, aplecat peste covorul ud intins pe pamânt. „Hai, stergeti-va pe picioare si mergeti de va schimbati. Mai avem niste treaba si apoi punem masa. Hai, ca iar intârziarati cu joaca. Mami trebuia sa manânce de o ora....“ Barbatul isi sterse sudoarea de pe frunte. Obosise. Mai ca-si daduse sufletul frecând cu peria covorul de iuta. Si când te gândesti ca era barbat in floarea tineretii, la 37 de ani! Sa-l dea gata un covor! De-ar fi fost numai asta, insa... Ziua de munca incepuse pentru Iulian din zori: trezit copiii, spalat, imbracat, pregatit masa, facut paturi. Dupa ce baietii au plecat la scoala, a luat-o pe Maria in cârca si a coborât-o in tinda. Afara nu putea sa o scoata inca. Era frig. A spalat-o, i-a pus haine curate si a asezat-o in carucior. La treburile din curte s-a dus numai dupa ce a pupat-o zdravan pe obraji: era nevasta lui, cea mai frumoasa, cea mai buna, cea mai desteapta. S-a dus la gaini impleticindu-se: rezemat de gardul de blani, a plâns in hohote de