Prin martie, fostul ministru al Finantelor publice, Ionut Popescu, facea o memorabila descriere a filozofiei noului Cod Fiscal ca urmare a introducerii cotei unice. Domnia sa mentiona clar ca se muta accentul de pe impozitele directe (salarii, profit) pe cele indirecte. Adica pe consum. Nimic nu a scapat netaxat. Accizele au crescut brusc. De ce? Pentru ca aceasta este conceptia finantelor de a aduce mai multi bani la buget. De altfel, filozofia finantistilor este dezarmant de simpla si de transparenta. Referindu-se, de pilda, la accize, Ionut Popescu explica: "Am aplicat aceasta majorare pentru ca veniturile sa nu sufere o scadere". Logic, nu? Asa stand lucrurile, devine explicabila maniera originala de lucru a actualului ministru al Finantelor, Sebastian Vladescu. Chiar daca reprezinta o premiera mondiala, aprobarea bugetului de stat pe anul viitor in absenta noului Cod Fiscal nu trebuie sa surprinda, nici sa irite. Trebuie privita cu... intelegere. Ministrul Vladescu a asteptat definitivarea bugetului de stat, sa vada cati bani vor trebui sa intre in sacul bugetar si in ce norma de deficit trebuie sa se incadreze. Abia dupa ce a avut aceste date esentiale, seful finantelor a iesit hotarat la rampa decretand: "Codul Fiscal va fi definitivat la o saptamana dupa ce termin cu bugetul". Se observa aici foarte clar continuitatea in filozofia bugetara a actualului Cod Fiscal. Codul lui Popescu nu difera in conceptie de Codul lui Vladescu. Actualul ministru a recurs la aceasta stratagema sa se asigure ca, cel putin pe hartie, va face rost, anul viitor, de banii ceruti prin buget. Or, banii respectivi nu pot fi obtinuti decat prin noi taxe. Probabil, atunci cand va fi definitivat Codul Fiscal, in perpetua modificare, Vladescu va explica, aidoma lui Popescu, ca a crescut accizele la tigarete, un exemplu nevinovat, in aceeasi varianta:"Am aplicat aceasta majorare pentru ca v