Sfintii sunt oameni care inca in viata lor pamanteasca au bineplacut lui Dumnezeu, iar dupa moarte au fost invredniciti de o parte din fericirea vesnica, pe care in mod deplin o vor primi numai dupa obseasca judecata. Pentru viata lor virtuoasa, pentru suferintele indurate, pentru credinta in Domnul Hristos, in Sfanta Scriptura ei sunt numiti "prieteni ai lui Dumnezeu" (Ioan 15,14); "casnici ai lui Dumnezeu" (Efeseni 2,19); "judecatori ai lumii" (Matei 19,28; I Corinteni 6,2).
Pentru aleasa lor vrednicie in viata pamanteasca, sfintii au fost inzestrati de Dumnezeu de felurite daruri, fapt pentru care oamenii le-au dat o cinstire deosebita. Astfel, cand Sfantul Petru a intrat in casa sutasului Corneliu, acesta a cazut la picioarele lui si s-a inchinat (Fapte 10, 25); temnicerul din Filipi s-a prosternat in fata Sfantului Pavel si a lui Sila (Fapte 16,29).
Dupa moartea lor trupeasca, ajungand in ceruri, sfintii stau in jurul tronului ceresc si aduc lauda lui Dumnezeu fiind asemenea ingerilor. Ei, prin deplinatatea harului cunosc trebuintele celor de pe pamant (Luca 16,29-31). Sfintii se roaga la Dumnezeu pentru cei credinciosi, mijlocind pentru mantuirea acestora (Iacov 5,16; Psalmul 31). De aceea, avem obligatia sacra sa cinstim pe toti sfintii si sa nu-i defaimam... ca Ingerii, in ceruri, vad fata lui Dumnezeu". (Matei 18,10).
Ca un luceafar stralucitor si asemenea soarelui, este Sfanta Fecioara Maria, mai presus de toti sfintii, pentru ca a nascut pe Dumnezeu, din acest motiv Biserica numindu-o "Imparateasa" si "Doamna", fiind "mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara asemanare decat serafimii".
Despre cinstirea cuvenita Sfintei Fecioare Maria ne vorbeste Sfanta Scriptura, prin glasul arhanghelului Gavriil, care s-a inchinat Sfintei Fecioare Maria si i-a zis "Bucura-te ceea ce esti plina de har" (Luca 1,28-29).
In cinstea P
