VOICU, IANCU SI MATEI E de ajuns sa spui Iancu de Hunedoara ca misterul locasului sa se evapore, descoperind printre firele de ceata o fortareata, care a fost nu numai un punct strategic, ci si o somptuoasa resedinta: Castelul de la Hunedoara. Aici a fost locul in care Iancu punea la cale planurile de bataie in luptele cu turcii. Ulterior, aici s-a dezvoltat o viata economica extrem de bogata. Castelul a trecut prin cinci incendii. A ramas insa intiparita in mintea vremurilor imaginea marelui conducator de osti Iancu, dar si a fiului sau, Matei Corvin, cel care avea sa devina rege al Ungariei.
De departe ii zaresti turnurile care strapung cerul. De aproape, zidurile reci din piatra masiva, solemne si tacute. Doar paraul Zlasti, ce inca isi mai croieste drum pe sub podul imens de lemn, murmura cantecul stravechi al unei familii de boieri sau mai cu seama de bravi luptatori, al unui castel care acum da glas legendelor, depasind astfel granitele istoriei.
DONATIA BOIEREASCA. Peste castelul de la Hunedoara au trecut secole de pace, dar si de razboi. S-au dus si marii conducatori de oaste. S-au dus si bubuiturile armelor de pe meterezele castelului. Nici pasii de dans ai domnitelor nu se mai aud, nici cristalul pocalelor venetiene ciocnind in semn de victorie in palatul de festivitati pe latura de vest a castelului. A ramas insa faima unui neam, a unei familii a carei origini si acum dau batai de cap istoricilor si cercetatorilor, dar a carei membri au reusit sa se faca remarcati de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Este atestat in documente ca inca din secolul al XIV-lea, regele le daruieste o cetate, "castru regal" (fortareata), dupa cum apare ea in scrierile lui Moler in 1906, in urma sapaturilor arhelogice pe care acesta le-a facut la nivelul fundatiilor. "Posibil ca acest castru sa fi fost donatia pe care Sigismund de Luxemburg ar fi facut-o lui Vo
