Am vazut niste scene la televizor, acum cativa ani, in care nenea Crocodail Hantar, proaspat patentat in functia de tata oligofren, isi ia fetita de cateva luni si o duce deasupra unei balti de animalute (citeste "crocodili"). Scena a semanat leit cu o alta, in care Maical Gecsan (ai lav iu, Maical!) isi trece bebelusul peste balustrada balconului ca sa-l vada oamenii mai bine. Ambele scene au fost reluate de nenumarate ori, ce-i drept, nu la "Planeta Animalelor", ci intr-un program cu cele mai cretine momente, pe VH1.
Pentru ca sunt niste obraznicaturi, domnii de la VH1 s-au dus si i-au proptit un microfon in fata, in timp ce-l intrebau cum de i-a venit acea geniala idee. El a zis ca fi-sa va deveni o Crocodail Hantarita, la randul ei, si ca voia s-o obisnuiasca de mica.
Mai mult, nesimtitii aia de la VH1 s-au dus de-au intrebat-o si pe domnisoara ce vrea ea sa se faca mai tarziu, cand o sa creasca mare si frumoasa. Cred ca v-ati prins, nu mai are rost sa va spun. "Nu-i asa ca tu, cand o sa te faci mare, o sa fii ca tati?". "Yes". "Da sa pupe tata".
Mi se pare ca nenea Crocodail Hantar e putin nevrotic, intrucat tipa incontinuu si se agita la fel de incontinuu. Are mereu ochii deschisi mari, mari si e mereu imbracat la fel. Ma enerveaza atat de tare, incat m-am gandit ca trebuie sa-mi exorcizez dracii terfelindu-l putin in presa.
Am chiar tupeul sa ma prefac ca n-am observat interviul de pe National (parca, sa zic) cu Nina Cassian, una dintre cele mai fascinante figuri din literatura romana, o femeie absolut excep-tionala pe care o admir si o iubesc din tot sufletul meu de copil.
Tot urmarindu-l pe Crocodail Hantar, mi-am dat seama ca nu am de-a face cu un oligofren obisnuit, ci cu unul in editie revazuta si adaugita, acum cu douazeci la suta la ieftin, cu mai mult fruct si, ce sa zic, chiar mai multa energie. Ceva, un vis!
Am dis
