Mos Nicolae a ajuns sa insemne pentru politicieni mai mult decit pentru copii. Pentru copii, mosul vine doar o zi pe an, parca pe neasteptate, in preambulul marilor sarbatori crestine, cand se umple casa de cadouri si miros de portocale.

Parintii regasesc bucuria de a darui si deschid larg usa mosului sa le calce-n batatura. El aduce cate-o masinuta cumparata la preturi promotionale, o casa de papusi pentru fetite si ciocolata pentru toata lumea. Si, in gluma, uneori aduce si o nuielusa. Pentru cei care n-au fost cuminti!

Pentru politicieni, insa, mosul vine o data pe mandat. La fiecare in parte. Vine, indiferent la anotimp, ora, zi, inca din primul moment. Si ramane, ca e cald si bine. Si cate nu le aduce mosul cu devize aprobate chiar de parlamentari, pe banii bugetului rectificat? Masini, televizoare cu plasma, aparatura sofisticata, mobilier de lux, mochete care se intind peste mari si tari. Le aduce prime de sarbatori, mariri de salariu, vizite de curtoazie in tari europene, unde se duc sa vada daca mai gasesc ceva fonduri de integrat. In acest an, lupta pe buzunarele lui Mos Nicolae a fost parca mai cinica si mai crunta ca de obicei. Poate si pentru ca, in vreme ce la guvern se facea marea imparteala a prajiturii pe anul viitor, cadrele didactice intrau intr-o vacanta prelungita, la capatul careia sperau sa iasa cu salarii mai mari. La fel si functionarii publici, care s-au saturat sa fie tratati drept coruptii societatii tocmai de politicienii care, de regula, ar trebui pusi in fruntea clasamentului coruptiei in orice raport.

Sindromul Mos Nicolae, care se manifesta printre politicieni, este diferit de cel care bantuie noptile de decembrie ale copiilor. De fapt, e vorba despre doi mosi completamente diferiti. Cel din basmele copiilor este un mosneag simpatic, noctambul, mereu pe drum, amator de turta dulce si halvita. El umbla pe poteci b