Daca n-ai fost niciodata in raza de actiune a unei blonde cuprinse de furie, este cu siguranta cazul sa vezi urgent filmul lui Mike Binder. Probabil nici el nu avea antecedente, asa ca, pentru a testa pe viu reactia, s-a oferit tinta vie pentru protagonista peliculei sale.

Mike interpreteaza rolul unui depravat batran, ma rog, nu foarte batran, dar din cale-afara in comparatie cu „victimele" sale, puicute tinere, sub 20 de ani, care atunci cand le scoti in oras la o friptura spun "yummy" si cred ca l-au apucat pe Dumnezeu de-un picior.

Acum, sincer vorbind, sa fii mama unei astfel de fapturi angelice si s-o gasesti in pat cu "satirul" e de natura sa provoace furia. Dupa caz, poate chiar oarba.

Dar nu despre asta e vorba in "Culmea furiei", iar scena descrisa mai sus este doar o piesa intr-un puzzle psihologic desenat cu migala de regizorul-scenarist. Furia la care ne referim - si eu, si Mike Binder - este furia unei femei care imbatraneste. Sau, ca sa fiu mai delicat, sare de a doua tinerete, acei zece ani cuprinsi intre 39 si 40.

Eroina intruchipata de Joan Allen nu doar ca traieste aceasta "drama", dar o face sub privirile celor patru fiice ale ei, blonde toate, care evident sunt din alt film. Una vrea sa se marite, alta se viseaza balerina, cea de-a treia cedeaza din prima avansurilor „satirului", iar mezina se numeste Popeye (cum adica sa fii fata si sa te cheme Popeye???).

Colac peste pupaza, singurul barbat din casa dispare in mod misterios, banuit ca a emigrat in Suedia impreuna cu secretara cea tanara si, fireste, blonda.

Majoritatea spectatorilor avizati vor remarca, in primul rand, prestatia actoriceasca a lui Joan Allen, intr-adevar una de exceptie. Dar poanta filmului, ca si succesul acestuia trebuie cautate in alta parte. Si aici intra in scena Kevin Costner, magistral si prin interpr