- Editorial - nr. 239 / 6 Decembrie, 2005 De-acum un adevar dovedit a devenit, intru totul, de notorietate. De cand este ocupantul jiltului prezidential de la Cotroceni, pe domnul Traian Basescu il ia tot mai des gura pe dinainte. Cand crede ca ii este romanului lumea mai draga, arhicunoscutul gafeur Traian Basescu da spectaculos cu parul in balta, incat stropeste (in mic) de la Constanta pana la Baia Mare si Viseu, de la Lugoj pana la Dorohoi si Radauti, (in mare) chiar pe intreaga axa Bucuresti _ Londra _ Washington, atat de draga matrozului. Dupa ce si-a terminat treaba lui de presedinte cu podul de la Maracineni, de parca asta-i responsabilitatea unui sef de stat, dupa ce a comparat Marea Neagra, ba cu "un lac rusesc", ba cu un "lighean romanesc", dupa ce a imprumutat "modelul ucrainean" si fularele portocalii ale lui Iuscenko, dupa ce a rezolvat si "criza ziaristilor ostatici", crezandu-se prea mare pentru istoria asta mica a zilelor noastre, ambitionat, probabil, ca, aflat intr-o vizita oficiala la Paris, presedintele Jacques Chirac l-ar fi tratat cu un subtil sictir frantuzesc, pornit sa faca ordine prin Balcani, s-a gandit el ce s-a gandit si i-a zburat un porumbel din gura aia plina de atatea ha-ha-ituri. Gandindu-se cum ar putea sa-i multumeasca pe dragii de kosovari, dar, mai ales, cum sa-i "fericeasca" pe sarbii de acolo, ajunsi minoritari in provincia din propria lor tara, in locul sfintit de mosii si stramosii lor, el gaseste "Solutia Kosovo". Kosovo, provincia separatista a nelinistii, devenita bomba cu explozie intarziata in Balcani. Kosovo, teritoriu folosit ca pretext pentru o agresiune nejustificata, in care americanii si NATO au declansat un razboi nimicitor, care a pus la pamant o Iugoslavie pana atunci infloritoare. Kosovo, care a oferit pilotilor americani "bucuria" de a scrie pe bombele aruncate asupra oamenilor nevinovati, in bataie de joc,