Politica BNR de crestere a dobanzilor cu care atrage lichiditatile din piata monetara, de la 1 la suta pe an, la 7,50 la suta pe an, pentru scadenta la una si trei luni, a avut ca efect oprirea deprecierii leului, dar nu si o majorare a dobanzilor cu care sunt remunerate depozitele, nici una dintre bancile mari neanuntand deocamdata schimbari ale politicilor lor.

In aceasta situatie, dobanzile la depozite raman, in continuare, sub nivelul inflatiei. Exista riscul ca aceste politici sa determine iesiri din banci cu destinatia catre consumul imediat, care ar putea inflama astfel inflatia, sau catre alte segmente ale sectorului financiar, in cea mai optimista varianta.

Trebuie mentionat ca depozitele la vedere si la termen cumuleaza peste 64 la suta din totalul activelor financiare ale populatiei.

Semnalele date BNR s-au reflectat doar in piata interbancara, unde dobanzile la o zi au crescut la 7 - 8 la suta, iar cele la o saptamana la 5 - 8 la suta, fata de 0,5 - 1,5 la suta, la inceputul lui noiembrie, respectiv 1 - 3 la suta. Diferentele din dobanzile BUBID si BUBOR indica nesiguranta bancilor in ceea ce priveste evolutiile viitoare.

Efortul de sterilizare al BNR ar putea avea ca efect, daca nu cresterea dobanzilor la depozite, cel putin majorarea creditarii in lei, care a luat avant in ultima perioada, pe fondul scumpirii creditelor in valuta, dupa masurile luate de Rezerva Federala americana si Banca Centrala Europeana, de crestere a dobanzilor de referinta. De altfel, creditele in lei pentru populatie au coborat de la 63,5 la suta in 2003 pana la 49,6 la suta la finele lui martie 2005.

Politica BNR de crestere a dobanzilor cu care atrage lichiditatile din piata monetara, de la 1 la suta pe an, la 7,50 la suta pe an, pentru scadenta la una si trei luni, a avut ca efect oprirea deprecierii leului, dar nu si o majorare a dobanzilor cu ca