Nu neg meritele de revolutionar ale lui Dan Iosif, pare ca stie sa faca fata unei incaierari. Nu stiu insa cam ce sfaturi i-a putut da lui Ion Iliescu din postura de consilier. Cit despre calitatea de parlamentar, ce sa mai zic, unde a mers un gurist ca Ion Dolanescu, merge si un artagos ca Iosca.
Imi amintesc de un text scris de Geo Bogza, fostul avangardist, retras in scaunul de parinte al reportajului modern romanesc, prin anii ‘70, daca nu ma insel. Parind ca lauda realizarile orinduirii socialiste, autorul scrie despre un gest banal: intr-un autobuz care ducea taranii spre satele lor din Baragan, unul dintre calatori este deranjat de lumina soarelui.
Si nu-si potriveste clopul pe ochi, ci, pur si simplu, cu firescul unuia care ar fi facut asta de o viata, trage perdeaua la geamul din dreptul sau. Geo Bogza valorifica simbolic acest gest si vorbeste despre conditiile excelente de viata, despre emancipare, in genul propagandei cu tusa personala practicata de condeierii epocii.
Si, totusi, autorul se salveaza cu un post-scriptum care dinamiteaza toate laudele. Zice Geo Bogza ca, la ceva timp dupa ce a vazut aceasta scena, s-a plimbat pe linga niste intinderi agricole si a vazut ca porumbul ramasese necules sa infrunte iarna. Si atunci s-a gindit ca ne-am cam grabit sa punem perdele la autobuze.
Trec de acest episod literar si vad la televizor ca laptopurile cu care au fost dotati parlamentarii romani sint de ultima ora. Daca au mai existat citeva mai vechi, ele au fost schimbate, in acelasi buget in care era prevazuta o noua mocheta, mai pe gustul lui Adrian Nastase. Sint laptopuri performante, care sa rimeze cu noile masini din parcul auto al Parlamentului.
Nu fac parte din rindul celor care sustin ca parlamentarii ar trebui sa umble zdrentarosi, sa se imbrace de la second-hand (ca profesorii) si sa mearg
