RETETA DE VEDETA "Eu sunt convins ca as fi putut face orice meserie din lume. Doar bucatar n-as fi putut sa fiu", imi taie elanul de la inceput actorul Gavril Patru. Dau sa musc momeala, dar ma dezmeticesc repede, scot lupa si o privesc mai atent. Ceva nu miroase bine aici. De fapt, ca sa fiu mai exact, ceva miroase chiar prea bine, iar mirosul asta imi pare mie ca vine chiar din bucatarie, udata cu firicele subtiri de abur aromat.
AMINTIRI. "Nu crezi?", pluseaza el si se asaza intre mine si usa intredeschisa a cuhniei. E mai inalt decat mine, ceea ce imi ucide pe data peisajul. "Pai, abia prin anul intai de facultate am inceput eu sa aflu, de nevoie, cam cum e sa gatesti. Desi, a gati e cam mult spus", continua ca si cum n-ar mai fi nimic de adaugat si ma conduce in sufrageria plina cu carti. Eram sigur! Vrea sa-mi ia ochii, ca sa uit de bucatarie! Si eu care venisem mai tarziu, stiind ca are repetitie. Se vede treaba ca reusise intre timp sa si pregateasca ceva! Acum intrebarile mele cu, de ce, cat, cum si cand n-o sa mai fie decat teorie. Detest asta!
"Bucataria mea era pe atunci un resou improvizat facut dintr-o caramida de BCA. Pe plita intindeam felii de paine si pe ele puse de toate, ca-n studentie. Acasa, la parinti, nu prea intram eu prin bucatarie. Asa ca, daca ar fi sa ma gandesc, nu cand am gatit eu prima data, ci, mai mult, care ar fi prima mea amintire din bucatarie, sigur asta ar fi. De altfel, cred ca explicatia e simpla. In primul rand, nu cred ca sunt un gurmand. Alte lucruri in afara de mancare inseamna mult mai mult pentru mine. In al doilea rand, n-am vrut nici o data sa impresionez pe cineva din punctul asta de vedere. De fapt, am mai gatit eu, dar cine a mancat nu mi-a spus daca ii place sau nu. I-o fi fost jena!", glumeste si rade cand ma vede cum arunc priviri piezise usii de la bucatarie, care se intrezareste de pe fotoliul pe ca
