Nu m-am mai dus la patinoar de când eram copil. Câţiva o sã izbucniţi în râs, bãtându-vã joc de nostalgicele amintiri. Staţi liniştiţi nu îmi doresc sã fiu din nou copil, chiar dacã acum douã zile a fost sãrbãtoarea micuţilor. Mult mai puţine decât ale noastre.
Mi-am reamintit de patinaj dupã incidentul aranjat ce a avut loc la Patinoarul CS Mureşul. Accident premeditat care putea aduce moarte într-un domeniu caracterizat prin fair-play. Se pare cã nu şi în Târgu Mureş.
M-am gândit câteva zile la cine ar fi fost capabil sã punã la cale un asemenea atentat împotriva celor care ţin încã sus stindardul într-un judeţ parcimonios cu banii pentru sport, împotriva iubitorilor sporturilor de iarnã sau a oricãrei persoane veritabilã victimã.
Mi-au venit în minte puţine nume. Mi-au venit în minte puţini deţinãtori de patinoare. De fapt, cu acesta artificial, sunt doar douã. Ar mai fi patinoarul natural pãstorit de administraţia Clubului de Agrement şi Sport Mureşul.
Nu vreau sã îmi închipui cã angajaţii CASM, iar legãturile duc pânã în biroul primarului Florea, au vreo legãturã. Dar nu se ştie niciodatã. Aşa cã anchetatorii, bãnuiesc, nu au exclus nici aceastã variantã. Nişte fonduri, pe care prea puţini le verificã, s-ar fi pierdut. Ar exista şi interes şi raport de cauzalitate şi obiect şi subiect. Dar aş avansa prea tare pe un teren minat care nu este, cum tot mi se aminteşte, în sarcina mea. Nu sunt nici poliţist, nici procuror, nici judecãtor.
De asemenea, supãraţi ar putea sã fie angajaţii, colaboratorii, sportivii. Cine ştie? Mulţi ar putea fi acuzaţi…
Oricum, dincolo de speculaţii, întrebãrile rãmân. Fãrã rãspuns. Voit sau nevoit. Rea-credinţã sau bunã-credinţã.
Iubitorilor patinajului nu le pot dori decât bucurie, cãzãturi lejere şi sã nu se teamã sã intre pe gheaţã. Vinovaţii vor plãti la un moment dat.
de Ligia Vor
