Oricita iritare va produce aceasta stire senzationala, politicienii romani au discutat cu secretarul de Stat, nu cu sosia imaginata de adversarii a tot ce e american. Convorbirile au avut, desigur, o tema mult mai serioasa decit compunerea cu „inchisorile secrete CIA".
Ministrul de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, a anuntat, din vreme, ca n-are timp sa o interogheze pe inculpata Rice, pe baza desfasuratorului promovat cu insistenta in ultimele saptamini. Intr-adevar, discutiile intre administratiile americana si romana nu puteau prelua un deseu ideologic. Tema naturala a acestor contacte e o alianta politico-militara, o chestiune cu adevarat serioasa.
Mai intii, pentru ca e finalizarea unei aspiratii istorice si nu o idee fugara. Romania poate explica in detaliu bazele istorice ale bazelor americane amplasate la Marea Neagra. In mod normal, acest gen de explicatii n-ar trebui sa isi aiba rostul.
Pina si crema socialistilor europeni a invatat la scoala sau a citit in ziare ca Estul a trebuit sa se descurce 50 de ani sub ocupatie sovietica, in vreme ce Vestul a trebuit sa faca fata fondurilor si sprijinului militar si politic american.
Daca, dupa 50 de ani de reconstructie si paza americana, vest-europenii sint gata sa multumeasca, subtil, cu un dos de palma, asta nu poate dicta politica externa a Romaniei si nici nu poate schimba sentimentele generale ale romanilor.
Nu pentru ca romanii sint mai inapoiati, ci tocmai pentru ca nu au atins, inca, gradul de cinism iresponsabil in care se lafaie elitele politice vest-europene si furnizorii lor de teme, din presa occidentala. Da, Romania ofera americanilor un „deal" mai bun. Acces la litoralul Marii Negre si nici un dos de palma. E mai ieftin si mult mai sincer.
Si de ce n-ar face-o? Statele Unite sint singurul model cu influenta pozitiva asupra zonei,
