Abia finalizata publicarea celor patru volume ale Dictionarului Scriitorilor Romani (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu) – dictionar ramas din pacate la nivelul anului 1989 ca limita temporala si, ca atare, prin definitie lacunar – si o binevenita initiativa editoriala ne-a pus la dispozitie primele trei volume dintr-o lucrare de amploare, intitulata Dictionarul General al Literaturii Romane (Editura Univers Enciclopedic, volumele I-II, 2004, volumul III, E-K, 2005).
Sintetizind o uriasa munca intreprinsa de circa 150 de cercetatori – unii dintre ei binecunoscuti prin rigoarea si profesionalismul lor (Dan C. Mihailescu, Nicolae Florescu, Aurel Sasu, Teodor Vargolici etc.) si altii, probabil mai tineri (Alina Ciobanu, Petrus Costea, Carmen Blaga, Corina Popescu), cvasinecunoscuti publicului cititor larg – Dictionarul General... este o lucrare a carei necesitate si utilitate ramin in afara oricarei discutii, iar valoarea sa este usor de demonstrat.
Viziunea larga, nerestrictiva – conform afirmatiei domnului Eugen Simion din preambulul lucrarii, se doreste cuprinderea tuturor creatorilor de limba romana „indiferent unde au scris si s-au afirmat“, altfel spus, din toate zonele locuite de romani! –, caracterizarile succinte, dar extrem de relevante de cele mai multe ori, facute autorilor selectati, informatiile bibliografice aduse aproape la zi (2003) fac din acest dictionar o carte de referinta in cultura romana actuala.
Sa mai remarcam faptul de noutate ca in Dictionar si-au gasit locul si traducatori straini ai literaturii romane (Rosa Del Conte, Joaquin Garrigos, Alain Guillermou s.a.), precum si editori renumiti prin tenacitatea cu care s-au aplecat asupra operelor scriitorilor romani (Elisabeta Brancus, Elisabeta Busneag etc.).
In mod firesc, lucrarea la care ne referim are si neimpliniri, unele dintre ele
