Studii serioase, articole in ziare sau emisiuni de televiziune incearca sa raspunda la intrebari legate de preturile din Romania. De ce o cola e mai scumpa la Bucuresti decat la Berlin, de ce apartamentele din Romania se vand cu sume mai mari ca in Polonia si alte asemenea intrebari bazate pe comparatii.
Raspunsurile pe care le auzim sunt si ele foarte variate: oameni opriti pe strada care stiu sigur ca este o conspiratie a hotilor impotriva oamenilor cinstiti, analisti care sunt convinsi ca preturile sunt neaparat artificiale. De fapt, despre preturi artificiale auzim de la privatizari sau cursul de schimb pana la pretul caselor.
Un pret este artificial doar daca este afisat si nu se pot face tranzactii la acel nivel, asa cum se intampla inainte de 1989 cu pretul carnii, de exemplu. In rest, orice tranzactii implica un pret REAL.
Asadar, de ce avem preturi mari in Romania? Raspunsul poate fi dezarmant: pentru ca acele preturi sunt acceptate de cumparaori. Ca nu putem toti plati acel pret, desi avem nevoi similare, e alta discutie. Dar noi vorbim aici de PIAta, impotriva careia nu putem sa ne indignam. Sau, putem sa o facem, dar e inutil. Fiecare dintre noi este, permanent, de o parte sau alta a unei tranzactii.
Suntem fie cumparatori, fie vanzatori. Aceiasi oameni care sunt furiosi ca e prea scumpa carnea de pui sunt cei care cer un pret pe care altii il considera disproportionat daca au de vandut o casa. Inevitabil, preturile se bazeaza pe mecanismul biela-manivela al cererii si ofertei. Evident, nu vorbim de cazul unor servicii prestate de regii monopoliste sau alte cazuri asemanatoare.
Preturile sunt la acest nivel pentru ca exista un numar suficient de mare de cumparatori. si, daca vrem sa intelegem de ce exista aceste preturi, trebuie sa acceptam si o alta evidenta: aceea ca romanii au mai multi bani d
