A lucrat citiva ani buni la Editura Polirom, unde a coordonat Departamentul de Promovare. A debutat ca scriitor in 2000. A publicat in numeroase antologii si volume colective. S-a impus in 2003 cind a publicat, la Polirom, romanul Ce se stie despre ursul panda. Era cu putin timp inainte ca Polirom sa lanseze furtunoasa colectie „Ego. Proza“, dedicata literaturii tinere. A fost printre membrii fondatori ai Suplimentului de cultura. In prezent lucreaza la Editura Universitatii „Al.I. Cuza“ din Iasi. Acum citeva saptamini i-a aparut un nou roman: Trimisul nostru special. Florin Lazarescu scrie literatura, convins fiind ca exista o sansa nemaipomenita pentru scriitorii tineri: editorii si-au intors fata spre ei si vor sa riste, vor sa publice literatura romana. Interviul nostru a fost realizat in ultima zi a Tirgului Gaudeamus.
Exista un public al literaturii tinere, al literaturii care se scrie in Romania si care si-a gasit expresia, cu precadere, in colectia „Ego. Proza“ a Editurii Polirom?
Exista. Il deduc rational. Statistici nu prea avem. Deduc acest public prin comparatie cu cel al literaturii universale. Aici, prin experienta mea, am date precise, stiu care este interesul pentru literatura universala. Or, publicul de literatura universala este unul potential si pentru literatura romana. Tema editorilor romani este sa aduca publicul de literatura universala catre literatura romana.
Au reusit?
Eu zic ca s-a facut un pas urias. Pentru prima data dupa 1989 se vorbeste de literatura romana contemporana ca despre un fenomen. Acesta e un prim pas. Mai departe, important este sa se mearga pe indivizi, sa diferentiem autorii, sa nuantam receptarea lor, sa facem cititorii sa se identifice cu ei.
Ai lucrat la promovare, la Polirom, si ai participat la crearea si lansarea colectiei „Ego. Proza“. Care a fost povestea? Ati zgi
