Am avut o saptamina televizuala plina, plina, plina, de am simtit pina si golul din stomac in creier, in-gro-zi-to-rul accident de la Slobozia soldat cu 14-15-16, Dumnezeu mai stie sa numere citi morti, atitea femei tinere intr-un carnagiu aparent fara o explicatie coerenta, nici in razboiul de 6 zile un stat beligerant nu a avut atitea victime, mi se pare in-gro-zi-tor ca drama familiala a zeci de oameni a fost mediatizata desantat, amestecindu-se cu indemnurile, tot atit de nelalocul lor, la distractie si chefuiala,

transformind Ziua Nationala a Romaniei intr-o chermeza publica, spre rusinea unei clase politice care nu e in stare sa dea solemnitate unui important eveniment istoric, celui-mai-important-moment-al-istoriei-nationale, cind cele trei provincii romanesti s-au unit sub sceptrul sobrului si tenacelui Rege Ferdinand si al iubitei Regine Maria intr-un entuziasm de nedescris, dar consemnat in scris de nenumarate marturii, dincolo de jertfa de singe pe care ofiterii si ostasii armatei romane au lasat-o pe cimpurile de lupta, sub steagurile tricolore pe care Traian Basescu le vintura de colo-colo, intr-un Palat Cotroceni unde silueta doamnei Elena Udrea este admirata si televizata insistent, la receptia oferita cu prilejul Zilei Nationale a Romaniei, precum a fost sarutata de fostul premier Adrian Nastase, copia sabiei lui Stefan cel Mare de la Palatul stambuliot Topkapi, ne lipseste foarte putin ca sa devenim ridicoli, „La multi ani, Romania!“, atunci cind nu devenim vulgari si grotesti, caci arborarea drapelului Romaniei in balcoane si la ferestre nu ar genera la noi decit glume proaste si ironiile vecinilor,

fata de greci sau americani, care sint chiar mindri sa se afiseze cu steagul lor, nu doar prin balcoane si curti, ci chiar pe automobile sau la reverul hainei sarbatoresti, indemnul la distractie al posturilor ProTV si Antena