Marti, secretarul de stat american Condoleezza Rice si ministrul de Externe roman Mihai Razvan Ungureanu au semnat Acordul de acces privind stabilirea de baze militare SUA pe teritoriul Romaniei. Un acord intr-adevar istoric, nu neaparat pentru ca i-am asteptat pe americani sase decenii.

Era bine daca veneau atunci cand romani curajosi au organizat rezistenta in fata invaziei rosii, cand Romania mai avea sanse sa scape de plaga comunismului, dar n-a fost sa fie. Acordul de la Ialta ne-a plasat in sfera de influenta a Moscovei, iar deceniul ce a urmat a fost marcat de orori indescriptibile, apetenta fata de "valorile" comunismului fiind practic zero in Romania postbelica.

Sute de mii de oameni au fost trimisi in inchisori, in lagare de munca silnica, au fost ucisi, deportati, li s-au luat casele si pamanturile peste noapte. O intreaga generatie de intelectuali autentici a fost decapitata. Amploarea halucinanta a crimelor si silniciilor reiese si din faptul ca, astazi, practic nu exista roman care sa nu fi avut un parinte, un bunic, o ruda victima a terorii.

Rezistenta fata de comunism este, in mare masura, explicatia faptului ca, in patria noastra, dictatura a fost extrem de dura comparativ cu vecinii din "lagarul socialist", iar eliberarea de comunism s-a soldat cu peste o mie de morti si mii de raniti, ceea ce nici in fosta Uniune Sovietica nu s-a intamplat.

Din pacate, se pare ca si la Malta conventia a fost ca tot rusii sa fie vioara intai in actiunea de rasturnare a regimului ceausist. Spun "se pare" pentru ca adevarul il vom afla peste decenii. Daca il vom afla. Americanii n-au venit nici in '90.

Ne-am pricopsit cu esalonul doi al increngaturii nomenclaturisto-securiste, care, sub regimul iliescian, a mentinut Romania intr-o zona gri a tuturor incertitudinilor spre a prelua controlul total asupra scenei