Cu DOOM2, Academia Romana ne impune drept lege „exercitiile de incalzire“ ale unor novice care, in vederea (im)probabilei perspective, calca voiniceste prin toate gropile si hirtoapele limbii romane.
Ca niste cercetatoare tinere si dornice de afirmare s-au incumetat la o treaba care le depaseste in mod evident e oarecum de inteles. Dar ca un om ajuns la virsta senectutii, care mai are si raspunderea presedintiei unei Academii, a avut nesabuinta sa le-o incredinteze, transformind o problema de interes national intr-o joaca de-a „strimbizarea“ limbii romane, este cu totul de neinteles si de neacceptat.
Fata de prima editie a dictionarului, cea noua nu aduce decit retusuri de amanunt, nu totdeauna acceptabile, si un adaos de termeni (semnalati prin asterisc), in majoritate imprumuturi recente din limba engleza, care compenseaza intrucitva omiterea nemarturisita a multor cuvinte de mare interes ortografic din DOOM: nume proprii si derivatele lor. Intre noi fie zis, nu chiar toate cuvintele marcate cu asterisc sint adaosuri autentice, fiind vorba de repozitionari ale unor cuvinte existente in DOOM, daca nu chiar de asteriscuri puse din buzunar, in incercarea de a suplini, prin cantitate, calitatea precara a lucrarii.
Ceea ce caracterizeaza mult-trimbitatul adaos lexical este selectia lipsita de discernamint, alaturi de termenii literari figurind si cuvinte inutilizabile intr-o comunicare decenta in spatiul public: a caca, cacat s.a., din fondul autohton sau cool, din jargonul anglicizant al tinerilor.
Cine vrea sa afle insa cum se scriu nume prestigioase din cultura romana sau universala, cum se noteaza (abreviat sau nu) modurile de masurare a gradelor valorice sau seismice, cum se conjuga verbul a sughita (mai ales la conjunctiv) trebuie sa apeleze la alte surse sau… sa caute prin anticariate vechiul DOOM. Ortografierea preponderent
