"Nu trebuie sa ai bani ca sa faci un bine in viata", este principiul dupa care o femeie din Periam afirma ca si-a ghidat intreaga existenta. Desi are o situatie materiala precara, Ana Ardelean a decis sa infieze un copil abandonat de propriii parinti, sa-i ofere o casa, o familie. In urma cu zece ani, Ana a hotarat, impreuna cu sotul sau, sa creasca o fetita care nu si-a cunoscut niciodata parintii. Chiar daca la inceput au crezut ca Elena, acum in varsta de 11 ani, va sta in casa lor doar temporar, pana cand i se va gasi o familie, sotii Ardelean nu mai concep viata fara ea. "Dumnezeu nu ne-a dat"... De cand se stiu, Ana si sotul sau au avut o viata modesta. Oameni muncitori, si-au facut, insa, o casa a lor, un rost. Dar de ce si-au dorit mai mult, un copil, nu au avut parte. "Dumnezeu nu ne-a dat. Am facut tratamente peste tratamente si tot degeaba. Mi-am dorit un copil, dar nu a fost sa fie. Ma ingrozea gandul ca voi imbatrani si nu voi avea un suflet langa mine", spune Ana. In comuna au, insa, o casa de copii...
O data decizia luata, femeia a inceput demersurile pentru a lua de la centrul de plasament un copil pe care sa-l creasca. Nu isi propusese sa il ia pe termen nelimitat, sa-i spunem asa. Cel putin asa gandea in urma cu zece ani. "Voiam doar sa fie o fetita, pentru ca m-am gandit ca se va apropia mai mult de mine si de sotul meu". La scurt timp, sotii Ardelean au fost anuntati ca li s-a gasit o copila, de numai un an. Ziua in care au adus-o pe Elena acasa a fost una dintre cele mai fericite din viata lor. Ana marturiseste ca, in ciuda faptului ca nu i-a dat viata micutei, se simtea ca o femeie care nascuse de curand. "Era atat de mica, bolnava, de mi-a fost si frica sa pun mana pe ea. Nopti intregi am stat si am vegheat la capul ei sa ma asigur ca este bine", povesteste, cu ochii scaldati de lacrimi, femeia.
Venirea Elenei in casa sotilor Ardele
