- Social - nr. 242 / 9 Decembrie, 2005 Parafrazand textul lui Beckett, tot de teatru absurd, Asteptandu-l pe Godot, in cadrul intim si exclusivist al Teatrului 74, condus de Nicu Mihoc, Laurentiu Blaga (si alti directori, dupa cum am aflat), ieri dimineata, spre pranz, chiar daca ploaia bacoviana de afara inspira din zori depresia lui Krapp de seara, in interiorul Turnului, cu compania Primariei (dar in lipsa altui… Godot!), s-a produs deschiderea festivalului Unidrama, ca intre prieteni. in asteptarea lui…Krapp, al carui traducator - Bogdan Budes, a fost prezent in locul actorului principal, am cautat cronicile elogioase la adresa spectacolului din presa centrala (singurul care se joaca in doua reprezentatii la Festival) ce va fi in mod sigur comentat mult si in presa locala. Textul tradus de Bogdan Budes, regizat de Alexandru Dabija cu aceeasi simplitate eleganta a Creatorului de Teatru - si jucat de un Marcel Iures… complet metamorfozat, este de teatru absurd si totusi atat de logic, prin imaginea vietii netraite a unui individ redus la instincte primare, dependent de alcool (Iulia Popovici). Richard leul a devenit un ratat alcoolic dintr-o viata la cutie. Umbra de om deseneaza intr-un decor minim si mizer capcanele umanului mai bine decat zeci de teorii si tratate. (Nicolae Prelipceanu). Marina Constantinescu scrie despre confruntarea omului cu sine insusi, Narcis si chipul sau in apa, buimac, ravasit de propria viata in singuratate, metamorfoza uluitoare a Actorului. Eu mai adaug doar ca acesta este (auto) portretul omului fara Dumnezeu, intorcandu-ma iar la Dorian Gray al lui Oscar Wilde, care se prabuseste in abisul fara scapare al propriilor false iluzii. Un spectacol in care Marcel Iures nu mai este starul holywoodian, nici macar marele actor al partiturilor de drama, ci Omul care sufera si cauta sensul despartirii de acele timpuri in care inregistra psalmi