M-am apucat să fac o listă cu cei care-mi datorează bani şi ce să vezi? Erai şi tu pe listă. Glumesc. Oarecum. Am trecut repede peste lucrurile evidente: Guvernul îmi e dator pentru cei patruzeci de ani de simţăminte proamericane, dar ia încearcă să recuperezi datoria asta! OK, nu-mi pasă, doar să facă nişte drumuri ca lumea şi să se retragă din Irak. Şi alte ţări îmi datorează bani, pentru că le-am făcut presă bună şi pentru drepturile de traducere. Cap de listă sînt România, Franţa, Japonia şi Croaţia. E-n regulă: să folosească opera mea pentru a cumpăra nişte pîine moale pentru cei făr' de dinţi. Printre industriile care-mi datorează bani se numără: Companiile Petroliere, Imobiliarele, Transportatorii de Internet, Advertiserii de pe Madison Avenue, Hollywood-ul, Birourile de Turism din 200 de oraşe şi cincizeci de state şi Mass-media, inclusiv Editurile. Fiecare dintre acestea îmi datorează cam un milion pentru facturile prea mari, pentru facturile încărcate, pentru că m-au plătit prea puţin sau pentru că nu m-au plătit deloc, pentru că mi-au furat ideile de produse sau de marketing. Desigur, şi tu poţi spune acelaşi lucru, ba chiar oi fi şi spus-o deja, dar diferenţa e că eu vorbesc serios şi sînt hotărît să-mi capăt banii înapoi de îndată ce termin de făcut lista fără de sfîrşit. Întocmirea unei astfel de liste se poate dovedi la fel de dificilă ca şi facerea de bani, deşi banii pe care i-aş putea face nu vor fi niciodată atît de mulţi ca banii pe care mi-i datorează oamenii ăştia de pe listă. În această diferenţă zac atît tragicul condiţiei umane, cît şi soarta economiei mondiale. Banii pe care ştiu că mi-i datorează reprezintă exact 0000,1% din banii pe care i-aş putea face dacă mi-aş petrece timpul vînzînd ceva, în loc să stau aici şi să fac lista asta fără sfîrşit. La Hollywood, suma asta se numeşte "un punct" şi o folosesc în contracte, dar nimeni nu a văzu