Uite, pun benzină de la AGIP. Cine dracu' mă pune? Am întîlnire în zonă cu un PR de TV şi ascult cîntecul computerului de bord "FUEL LEVEL LOW". Groaznic cîntec! Şi mă pune dracu' să bag benzină de la AGIP, deşi mi s-a spus de la atelierul mecanic al maşinii să nu marc de acolo nici o picătură. Cică e proastă benzina şi înăbuşă orice libertate. Dar ce, mă iau eu după orice frînar? Merg, bre, la AGIP şi pun benzină, şi pun benzină, şi pun benzină. Pun benzină să nu-mi mai aud maşina scîncind. Şi plec să plătesc, idee absolut tîmpită! Stau la coadă de patru persoane la un casier. Şi mai apare unul. Cu ţăcălie, tînăr nevoie mare, palpita viaţa în el şi de asta am crezut că se uită prin mine. Domnule, tată, mamă, întind banii să mi-i ia şi el mi-i ia. Dar tot peste capul meu se uită. Zic: o fi privire profy, o fi profy cool! Şi iert chestia asta fiindcă mă scapă de coadă şi plec repede. Dar nu, după ce-mi ia banii, mi-i lasă pe tejghea, lîngă casa lui de marcat şi dispare. Pur şi simplu! Mă gîndesc că omul o fi vrut să salveze vreo pompă de la înec. Dar nu auzisem spre mine nici un: "Mă scuzaţi, aşteptaţi puţin!". Nimic! Număr secundele şi secundele sînt minute. Stau ca boul şi fierb. Între timp, iau banii şi merg la coadă. Plătesc şi ies pe uşă. Băi, tată, băi, ce tablou de tot AGIP-ul văd? Omul meu, palpitînd de energie, dădea limbi unui Lexus. Omule, nenorocitul, jigodia, viermele dădea limbi la un Lexus. Era urcat pe el şi îi freca puntea cu o slugărnicie rînjitoare. Îl strig, dar nu mă aude şi mi se face lehamite de mine, de cît de anemic sînt. Plec cu maşina la piarii mei. După vreo trei zile, nu e de-ajuns ce umilinţă mi-am luat, trec pe la AGIP să iau o apă şi spun casierului că vreau una la temperatura camerei. Casierul se scuză că nu poate pleca de la casă fiindcă e singur şi dă o strigare cît toată benzinăria: "Spiiiiiiiraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa cccccccccccccccc