Intervievată de Brânduşa Armanca pe B1 TV, Nina Cassian şi-a asumat cariera, recunoscînd totul şi nimic. Am observat, din nou, locul comun al meditaţiilor semnate de elevii Kremlinului. "Comunismul a fost compromis de partide, de dictatori, de circumstanţe. Însă ideea comunistă rămîne. N-a fost înfrîntă principial, ci doar local." Poeta e în bună companie, vezi sfîşietoarea lamentaţie a lui Ion Iliescu despre "întinarea idealurilor comunismului" de către Ceauşescu. (De parcă gloata de slugi cu pistoale, stilouri şi studii pe puncte n-ar fi avut nici un rol!) Deci materialul era bun, doar croiala proastă! Dar ce rost ar mai avea istoria, dacă nu acela de a se repeta? Acum, un alt concept, multiculturalismul, se strecoară şerpuit pe coridoarele Utopiei! El a fost pregătit de marile descoperiri geografice (şi culturale). N-a fost botezat de la-nceput - Biserica era ocupată cu cruciadele şi politica! A avut o copilărie ofensivă: războaie de dominaţie, exterminări de populaţii incomode, comerţ cu sclavi, jocul de-a graniţele, "importuri", etc. Scriam recent că, după 1945, marile puteri coloniale s-au despărţit, fiecare cum a putut, de această moştenire complicată. Unele mai bine, altele mai rău. Dar cu similarul complex că se ridicaseră în fruntea Occidentului pe seama unor naţiuni slabe sau tinere. Cărora le făcuseră cadou doar cîteva instituţii (e drept, fundamentale). Au urmat recunoaşterea independenţei naţionale, imigraţia în metropolă, acordarea generoasă a cetăţeniei şi alte măsuri menite să repare ceea ce, de fapt, nu putea fi decît depăşit! Aş zice că toată această etapă aparţine istoriei naturale, cu mersul ei greoi, dar tenace. De aici încolo însă, agenda multiculturală a fost înhăţată de activiştii ce vor s-o grăbească pe bătrîna domnişoară. În acest domeniu, istoria nu mai e făcută de politicieni, ci de militanţii stîngii extrem-lacrimogene. Ahtiaţi să compen