- Editorial - nr. 242 / 9 Decembrie, 2005 Sa vezi si sa nu crezi! Tot romanul cu frica lui Dumnezeu a citit (sau a auzit), nu i-a venit sa creada, s-a frecat uimit la ochi, a mai parcurs o data randurile si si-a facut de trei ori semnul crucii. Se poate, in Romania asta cu atatia oameni necajiti, care abia isi duc traiul de la o zi la alta, cu pensionari care isi doresc moartea din cauza saraciei si a lipsurilor in care traiesc, ca unii "safi" (adica directori) platiti din banii statului, deci din avutul nostru, al tuturor, sa vare in buzunar sute de milioane, ca prima de sarbatori?! In schimb, slujbasilor lor, buni numai sa produca, adica sa traga, sa munceasca pana ce dau in nas, li se spune ca nu sunt bani pentru cel de-al 13-lea salariu, indeobste dat romanului pentru Craciun si Anul Nou, si li se arata degetul mare strans intre aratator si mijlociu. Adica, voi primiti ciuciu! Intr-o tara a "vrajbei noastre", cu o polarizare sociala si materiala tot mai evidenta, cu biruri guvernamentale tot mai grele, cetateanul mereu invins, obosit si resemnat, se afla tot mai zgribulit sub umilirea zilnica. Asa ca primele de Craciun le iau "oamenii de baza", "premiantii" din bancurile de pe vremuri ale celebrului "Bula"! In fata mai-marilor zilei, a neputinciosilor guvernanti, nu mai conteaza nimic. Contractele colective? Bunul-simt? Omenia? Mila crestina? Acolo, niste mofturi! Iar cei care cer si nu au de nici unele, deposedati si mereu pacaliti de smecherii zilei, cei care trudesc sa-i imbogateasca pe rasfatatii clipei sunt, in mintea ghiftuitilor, niste moftangii. Si, ca de obicei, lor li se spune "Nu-s bani!", si se aleg cu praful de pe toba. Lor, celor care fauresc, de obicei, bunurile materiale, lor, truditorilor, li se da de inteles ca "mai degraba va trece camila prin urechile acului", decat sa primeasca ei banii de care au atata nevoie de sarbatorile Craciunului si a