In urma cu un an mobilizam familia si prietenii pentru a sarbatori in Piata Universitatii marea victorie portocalie. Nu mai conta nici frigul, nici oboseala, importanta era speranta in schimbare. Nu era prima data cand cadeam prada acestei himere. La sfarsitul lui ´96 eram de asemenea printre miile de romani adunati tot in Piata Universitatii pentru a sarbatori victoria cheii.
Indiferent de simbol, si atunci, si acum sperantele si-au gasit sfarsitul intr-o mare deziluzie.
Nu eram intr-atat de naiva sa cred ca o data cu victoria lui Traian Basescu si implicit a Aliantei D.A. va curge numai lapte si miere in Romania. Dar asteptam, probabil impreuna cu milioanele de votanti portocalii, ca lucrurile sa intre pe un fagas normal.
Cu gandul la tepele din Piata Victoriei promise de Basescu marilor corupti si clientelei politice pesediste, visam la o Romanie mai curata, mai credibila, la o tara normala, in cele din urma, in care sistemul sa lucreze in folosul cetatenilor si nu impotriva lor. Iluzii desarte!
Clientela politica a PSD a fost inlocuita la Palatul Victoria de clientela liberalilor, care nu se dovedeste cu nimic mai prejos de cea social-democrata. Daca pe vremea pesedistilor, Micky Spaga invatase sa mai traga si perdeaua peste afacerile derulate sub pulpana guvernului, de data aceasta lucrurile se desfasoara in vazul tuturor, fara nici o jena.
Partenerul de afaceri al premierului Tariceanu, Sebastian Vladescu, este numit ministru de finante, iar politica fiscala a Romaniei devine subordonata prietenului Peter Imre de la Philip Morris.
La celalalt palat, grupurile de interese au ajuns chiar la usa lui Basescu, iar "sistemul ticalosit" de care tot pomeneste presedintele in discursurile sale inchizitoriale nu a fost atins nici cu un fir de par, daramite cu ciocanul justitiei, asa cum ne promisese i
