Foarte unitară în ansamblu, opera lui Thomas Bernhard (1931-1989), considerat, alături de Franz Kafka şi Robert Musil, printre cei mai importanţi scriitori austrieci ai veacului XX, are ca tematică eşecul individului într-o lume indiferentă, lipsită de sens, în încercarea deznădăjduită de a depăşi vremelnic izolarea autoimpusă, care-l conduce spre moarte prin nebunie şi crimă, incest şi sinucidere, pe fundalul diatribei împotriva vinovatei patrii catolice şi naţional-socialiste, asupra căreia se revarsă întreaga lui Hassliebe (ură-iubire). în centrul romanelor sale - trilogia alcătuită din Frost (îngheţ) (1963), Die Verstörung (Tulburarea) (1967) şi Das Kalkwerk (Vărăria) (1970), care a fost încununată cu Premiul Büchner, până la Untergeher (învinsul) (1983), Die Holzfällen (Tăietorii de lemne) (1984) şi Auslöschung (Dispariţie) (1986) - se află ca protagonist un Geistesmensch, un intelectual de formaţie ştiinţifică ori artistică, în jurul căruia se construieşte perspectiva operei. Inşi izolaţi, refuzând comunicarea cu semenii, ei se autocondamnă la neputinţă şi fatalism prin bizareria comportamentului lor.
Un savant se consideră în felul său şi Reger, eroul romanului Alte Meister (Vechi maeştri) (1985); Premiul Médicis pentru versiunea franceză, 1988), umanistul care nu se poate gândi la foiletoanele sale muzicale destinate ziarului londonez ,Times" decât în ambianţa galeriei vechilor maeştri de la Kunsthistorisches Museum. O continuă opoziţie între ,ieri" şi ,azi", între ,bine" şi ,rău" dezvăluie nemulţumirile elitistului Reger. Pornirea mizantropului se îndreaptă împotriva tuturor valorilor consacrate. Aflat la vârsta senectuţii înaintate, nimic nu scapă înverşunării sale cârcotaşe, de la sistemul politic al Austriei care a pierdut Imperiul, la personalităţi din varii domenii ale spiritului, de la învăţământul public dat pe mâna dascălilor incomp
