Nu e greu de observat, în abundenta producţie editorială postrevoluţionară, firul gros ca o parâmă al literaturii sexualizante. Începând cu generaţia '90, descheiată ostentativ la toţi nasturii, şi continuând cu ,milenariştii" dezabuzaţi (dar nu într-atât încât să nu ne delecteze cu noi provocări), literatorii autohtoni au făcut din fostele teme interzise adevărate laitmotive, şi din vechile tabuuri - tablouri vivante. În poezie, unde cel mai talentat poet al generaţiei 2000 şi-a introdus ,penisul lung şi negru" în... pântecul României, în proză, unde un teribil desant deşănţat tinde să facă regula, ba chiar şi în critica literară şi eseistică, unde un Luca Piţu, bunăoară, îşi împănează paginile cu subtile ori străvezii referinţe anatomice, scriitorii noştri tot seamănă şi culeg roadele câmpului blagoslovit din Povestea poveştilor a lui Creangă. Dar umorului de cea mai bună factură al ,ţăranului" amestecat printre ,boierii" de la Junimea trebuie să-i spunem adio. Cu rarisime excepţii (,magistrul din Cajvana" e una dintre ele), autorii şi autoarele care au făcut din sex cheia de boltă a universului lor ficţional urmăresc secretele şi secreţiile propriilor personaje cu maximă încordare, cu o neobişnuită gravitate. Bizareriile şi perversiunile sexuale sunt descrise cu o răceală clinică şi într-un mod pe cât de meticulos, pe atât de artificial, ca şi cum mai multe dintre degetele scriitorului ar fi ocupate cu răsfoirea unui manual al poziţiilor amoroase. Diferenţa dintre D.H. Lawrence şi Henry Miller, pe de o parte, şi închipuitele bacante dâmboviţene Claudia Golea, Ioana Baetica şi Cecilia Ştefănescu, pe de alta, vine nu numai din izbitoarea denivelare artistică; ci şi din modul radical deosebit în care bucuriile cărnii se amestecă în cele ale scriiturii. La cei doi maeştri, proza respiră erotic şi atracţia sexuală împinge lumea înainte. Universul cărţii e organic