Clasicii literaturii universale sunt mai răsfăţaţi de editurile noastre decât clasicii literaturii române. Există programe editoriale de promovare mai interesante şi mai spectaculoase pentru primii decât pentru ceilalţi. Nu am văzut în programul de lansări de la Târgul Gaudeamus 2005 mai nimic legat de clasicii literaturii noastre, deşi au existat apariţii editoriale demne de semnalat. Editurile Polirom, Corint, Paralela 45 sau Humanitas şi-au promovat cum se cuvine traducerile din clasici sau moderni, în timp ce editurile care-i tipăresc pe clasicii noştri sunt timide şi modeste, în stilul de a-şi prezenta proiectele şi realizările, care nu lipsesc. Nu e drept să fie aşa. Nu e firesc ca la un târg ce poartă în subtitlu menţiunea ,Carte de învăţătură" să nu existe măcar un eveniment legat de editarea clasicilor noştri. Nu critic Târgul, foarte bun ca fenomen cultural, pentru că el asigură numai cadrul organizatoric. Critic editurile şi lipsa lor de iniţiativă, de mândrie şi de curaj. Nu ştiu dacă Radioul, care patronează acest târg, a făcut sau nu a făcut ceva în acest sens. În pavilionul Târgului nu s-a văzut nimic, poate s-a auzit ceva pe calea undelor. Era ceva de evidenţiat? Fără îndoială că da. Relev câteva atitudini editoriale semnificative faţă de clasici, întinse pe o scală variabilă de la o neutralitate anostă până la implicări foarte moderne.

Am străbătut standurile în lung şi în lat, timp de două zile, 25 şi 26 noiembrie, cu această idee fixă: ce fac editurile noastre pentru clasici? Am văzut naivităţi de editare a textelor fără nici un punct de sprijin, fără nici o atracţie. Editura Dacia reeditează pe Ioan Slavici şi pe alţi scriitori clasici de secol XIX şi început de secol XX, pe cei care nu mai au moştenitori şi care nu mai pun problema drepturilor de autor, în colecţia ,Biblioteca elevului", fără nici un cuvânt de ajutor pentru elev