Ştrumfii afară din fabrică!
Ovidel - tu nu eşti Marius Ianuş & nici altcineva
eşti doar un frustrat cu părul verde
Pe Adi îl înţeleg, din lipsă de ocupaţie
a ajuns un beţivan căruia i se scoală
părul în cap din orice.
Dar pe tine n-am cum,
pentru că tu ai doar părul verde,
& obsesia că iubita ta se poate / se
îndrăgosteşte de alţii.
În toată afacerea aia pe care
te-ai apucat tu s-o rozi pe la colţuri
era vorba doar de mine, de I. şi
de ce cred eu despre viaţă.
Era o chestie simplă, ridicol-umană
la rădăcina căreia bătea inima mea.
Ştrumfii caută lumea adevărată
Au trecut cîţiva ani de cînd sufeream bot în bot
ca două javre dispuse.
Lumea, între timp, s-a strîmtat
şi a început să crape în coate...
Nu mai ştiu ce faci.
O mai ţii minte pe Iulia,
tristeţea şi nedumerirea noastră?
Iulia te iubea mai mult pe tine,
ăsta e adevărul adevărat,
deşi n-ar trebui să ne dăm mari cu asta...
Unde eşti? Unde mai rulează
poantele tale năucitoare?
Am auzit că a murit taică-tu şi toate orele noastre
s-au răsucit în ochii mei ca un film mut.
Te-am rănit de multe ori. M-ai rănit şi tu.
N-am putut să-mi aduc aminte de ce şi
pentru cine.
Eşti cumva departe înfăşurat
într-un halou de fum şi dragoste.
Ionuţ, zîmbetul tău e numai amintire
şi mersul tău de girafă grăbită
@
