Un nebun arunca un cutit in spatele unui minor, iar zeci de intelepti, unii dintre ei, grupati in asociatii media, se chinuiesc sa il scoata. Asa ar putea suna parafraza unui proverb celebru aplicat cazului Grozea.
Dezbaterea declansata de prestatia reporterilor de la Antena 1 fata de cazul Grozea nu e inutila, cum inclina sa creada aceia care considera ca datele problemei sint atit de evidente, incit nu merita discutii suplimentare. Argumentele care se pot inventaria in aceasta disputa sint tari, si de-o parte, si de alta. O optiune, pentru o tabara sau alta, nu trebuie sa anuleze ideile partii opuse.
In ceea ce ma priveste, cred ca a fi jurnalist nu este o determinare (de fapt, nici nu sint asa de sigur ca este o determinare) care epuizeaza fiinta unui om. A fi jurnalist inseamna a exercita o profesie, iar a exercita o profesie presupune a asuma un rol social. Simplu spus: cred ca X, un om, este jurnalist, dar nu numai jurnalist.
Sigur ca faptul de a fi jurnalist presupune adoptarea unui cod de conduita. Sigur ca, in aceeasi directie, aparent din punctul meu de vedere, demascarea lui Constantin Grozea poate fi considerata un gest de incalcare a codului jurnalistic, fie si numai prin faptul ca principiul confidentialitatii a fost incalcat.
Daca raminem doar in interiorul regulilor, al legilor sau al cutumelor care „guverneaza" profesia de jurnalist, atunci, nu incape indoiala, reporterii Antenei 1 si-au pus in criza identitatea profesionala.
Cazul Grozea e insa mult prea complicat ca sa il reducem la o analiza purtata exclusiv in zona deontologiei profesionale. Nu e, precum un alt caz cu care a fost asociat in mod fortat (cazul Miller), o situatie politica. Nu e la mijloc un delict de opinie si nu e vorba de a proteja o sursa care da informatii care au caracter politic.
E vorba despre altceva, in
