Dupa ce parasesti cetatea Calatis, drumul te poarta fara sa-ti dai seama, in apropierea celui mai important refugiu din Dobrogea. Loc in care, in urma cu cateva mii de ani, stramosii nostri isi gaseau ultima scapare din fata triburilor nomade. Inconjurat de paduri si flancat de ape, locul in care dacii se retrageau inca nu si-a dezvaluit toate secretele. Pestera Limanu continua sa-i uimeasca atat pe istorici, cat si pe speologi. Altare, sculpturi si picturi rupestre, camere modelate cu dalta si ciocanul si vase din ceramica, datate din perioada de inflorire a populatiei geto-dace sunt doar cateva marturii care atesta importanta pesterii de la Limanu. Un templu al speologilor, galeriile in care si-au gasit linistea titanii infranti de zei, arie naturala protejata conform Legii 462/2001 si aflata din anul 2004 in custodia Grupului de Explorari Subacvatice si Speologice (GESS) din Bucuresti, este situat la marginea satului Limanu, la numai sase kilometri de orasul Mangalia. Denumita si Pestera de la Icoane, Pestera de la Balta sau Pestera Caracicola, pestera Limanu este inconjurata de legende. Astfel se spune ca ar fi folosita ca ascunzatoare de haiduci, ca ar ajunge in Bulgaria, ca localnici rataciti prin labirintul galeriilor sale au reusit sa gaseasca pana la urma iesirea doar ca urmare a faptului ca au auzit clopotele bisericii din sat. Expertii spun insa ca, in realitate, galeriile pesterii Limanu sunt ingramadite doar sub platoul dealului de la nordul satului, in unele locuri fiind despartite de suprafata de numai patru metri de calcare, in care se vad fosilizate scoicile ce se gaseau altadata pe fundul marii. Pestera, in lungime de aproape 4.000 de metri, se intinde mai mult pe orizontala, diferentele de inaltime fata de intrarea principala nu depasesc 5 metri. Intrarea, situata la o altitudine de 25 de metri, este orientata spre sud, fiind larga de 3,5 metri si