Thomas Schelling - Premiul Nobel in Economie, 2005

Acordarea Premiului Nobel in Economie in 2005 lui Thomas Schelling a reprezentat, inainte de orice, recunoasterea contributiei spectaculoase si diverse adusa de acesta la dezvoltarea stiintelor sociale prin utilizarea teoriei jocurilor (teoria matematica a deciziilor interdependente), ca instrument al unei mai bune intelegeri a mecanismelor si strategiilor conflictului si cooperarii - doua fenomene centrale in economie, politica si afaceri militare. In acelasi timp insa, premiul a avut o semnificatie aditionala: el a reprezentat recunoasterea relevantei unui grup special de ganditori, care, incepand din anii ’50, au reinnoit radical stiinta si arta gandirii strategice, cunoscuta prin operele lui Sun-Tsu sau Clausewitz, redefinind-o in termenii teoriei jocurilor si formuland astfel un avatar contemporan al acestei traditii, sincron evolutiilor intelectuale si tehnologice ale secolului XX. Lucrand in centre de cercetare asociate Pentagonului sau think-tank-uri precum RAND Corporation sau Hudson Institute si angajati profund in procesul de a articula strategia nucleara si elementele logistice si operationale ale Razboiului Rece, Thomas Schelling, Herman Kahn, Bernard Brodie si colegii lor au creat, practic, o noua cultura strategica, un nou vocabular si o noua modalitate de a gandi probleme concrete de strategie militara si geopolitica. Azi, in absenta familiaritatii cu aceasta cultura si limbajul ei, o buna parte din deciziile si discursul comunitatii strategice este ininteligibila. Aceasta explica de ce, de pilda, discursul lui Donald Rumsfeld, un produs tipic al acestei culturi (el fiind un apropiat al lui Herman Kahn, autorul celebrei fraze “a gandi strategic inseamna sa ai capacitatea de a gandi ceea ce este de negandit” -”thinking the unthinkable”) a provocat atatea perplexitati si frustrari unei mass-me