Stimata d-na Sanziana Pop. Sunt jurnalistul George Georgescu din Ottawa.
Desi departe de tara, citesc cu placere interesanta dvs. revista pe Internet si, de cate ori vine in Romania vreun cunoscut, il rog sa-mi cumpere cat mai multe exemplare din "Formula As". Va felicit pentru stradania dvs. de a veni in ajutorul celor care isi pun sperantele in popularitatea revistei pe care o conduceti. Toate paginile sunt deosebit de interesante, incepand cu prima coperta si terminand cu ultima. Nu as putea spune pe care o citesc cu mai mult interes. In rubrica "Din lumea necuvantatoarelor" am citit povestiri duioase, legate de prietenii nostri patrupezi, care ne aduc putina bucurie in casa si care nu ne cer in schimb decat putina dragoste. Este adevarat ca nu intotdeauna au parte de ea. Inspirat de intamplarile din lumea necuvantatoarelor pe care le-am citit in revista dvs., am scris povestea motanului meu Tom, care a traversat Atlanticul si a trait douazeci de ani si o luna. M-as bucura daca ati insera-o in paginile revistei, mai cu seama ca sotia mea este acum in Bucuresti, unde va sta 6 luni, si are sarcina sa cumpere in aceasta perioada toate "Formulele As" care apar. Va multumesc!
La moartea cainelui meu de vanatoare Pick, otravit de o persoana necunoscuta, am suferit atat de mult, incat am hotarat sa nu mai iau niciodata un animal in casa. Insa hotararile mari se iau intotdeauna pentru a nu fi respectate. Intr-o zi, fiica mea, Denisa, a venit de la facultate strangand la piept o mogaldeata. "Uite ce pisoi frumos", imi spuse ea. "Nici nu vreau sa-l vad!", i-am raspuns, amintindu-mi hotararea luata. "Te rog priveste-l, l-am adus pentru prietena mea, Marina." Afland ca nu l-a adus pentru noi, am intors capul. Pisoiul era o frumusete. Un pui de Birmanez de numai sase saptamani, alb ca neaua, cu ochii albastri si nasul, urechile si labutele negre. "Ia-l i
