BARBU STIRBEY Printul Barbu Alexandru Stirbey a jucat un rol deosebit in politica tarii pana in 1931, cand a fost exilat de Carol al II-lea. Elegant, distins, frumos, de o inteligenta remarcabila, iubitul Reginei Maria, prezenta dorita in inalta societate, si-a meritat din plin porecla de "Printul alb".

Numele de Barbu este foarte intalnit in familia Stirbei. Cel mai apropiat de noi in timp este printul Barbu Alexandru Stirbey (cu "y" se semna el), cel care a jucat un rol important in politica romaneasca de la inceputul secolului al XX-lea. El are ca stramos pe Badea Stirbei, Mare Vornic la 1777, tata a patru fii care nu au avut la randul lor copii. Succesiunea a asigurat-o insa cel de-al patrulea fiu, Marele Vornic Barbu Stirbei, care l-a adoptat pe Barbu, fiul nepoatei sale, Caterina Vacarescu. Acest fiu adoptat n-a fost altul decat Barbu Stirbei, Domn al Munteniei intre 1849 si 1856 si tatal omului politic Alexandru Stirbei, din a carui casatorie cu Maria Ghica Comanesti a rezultat Printul Barbu Alexandru Stirbey, sfatuitorul de incredere al Regelui Ferdinand.

PORTRET. Nascut la 4 noiembrie 1872, la Buftea, coborator si din neamul Brancovenilor prin bunica Elisaveta, Printul Barbu A. Stirbey a urmat atat liceul, cat si cursurile Facultatii de Stiinte Juridice din Paris. Intors in tara, s-a casatorit cu Nadeja Bibescu, verisoara sa primara, cu care a avut patru fiice: Maria, Adina, Elisa si Jeana. Dintre fiice, spune Nicolae Iorga, cea mare mostenise insusiri intelectuale deosebite, ceea ce facea din ea un interlocutor foarte agreabil.

Portretul lui Barbu Stirbey reiese cu claritate din scrierile lui Iorga, recunoscator ca familia printului sponsoriza aparitia ziarului sau Neamul romanesc, din insemnarile Reginei Maria, care venea adesea la palatul familiei de la Buftea, din memoriile lui Constantin Argetoianu, contemporan cu printul, ca si din mu