- Social - nr. 243 / 12 Decembrie, 2005 - Dupa ce ai publicat recent doua volume de interviuri, structurate intr-o inedita Istorie a literaturii romane contemporane in interviuri, lansata si la Bistrita, mergand cu intrebari pe la casele oamenilor (scriitorilor), ti-a venit si tie randul sa fii vizitat de… intrebari. Asadar, s-o luam de la capat: Ai nostalgia locului in care te-ai nascut, a Chintelnicului din Bistrita-Nasaud? Pe "telnic" il inteleg, este un sufix comun mai multor sate ardelene, dar ce te faci cu "chin"? - Da, sunt un nostalgic. Unul incurabil. N-o sa ma vindec niciodata de dorul de acasa, de acel prim acasa, care nu are echivalent cu nici un alt spatiu. Fiecare loc al devenirii ajunge pana la urma sa insemne ceva pentru fiecare dintre noi. Pentru un om care scrie insa, locul nasterii are incarcaturi de semnificatii aparte. Din pacate, de cate ori ma reintorc acasa, simt cum acel loc isi pierde din dimensiunea sa, devine ceva nu neaparat strain, dar ceva in care nu te mai regasesti usor. Batranii de altadata nu mai sunt, cei din generatia mea s-au imprastiat in cele patru zari, iar pe cei care sunt acum copii incerc, privindu-i, sa-i identific cu cei din amintirile mele. E acesta un "chin" al nostalgiilor. Cand cei "de acasa" trec pe langa tine, te cunosc sau te recunosc, dar tu nu poti raspunde cu aceeasi moneda. In aproape trei decenii de instrainare, s-au produs schimbari pe alocuri radicale. Imi place, atunci cand reusesc, ce-i drept rar, sa revad locuri ale copilariei, acelea de care se leaga o amintire sau alta. In fiecare scorbura a copilariei mele e asezat un zeu, ca sa-l invoc pe Nichita Stanescu dintr-o Elegie a sa. - Intre 1971 _ 1975 ai fost elev la Liceul "Liviu Rebreanu" din Bistrita. Inca de pe atunci te-ai orientat spre colaborarea cu unele publicatii scolare. A fost aceasta o experienta buna sau doar un capriciu din care n-ai i