Ce v-a facut pe dvs., un regizor tanar, sa acceptati postul de presedinte director general al TVR?
Foarte multi prieteni, apropiati si oameni cu mare experienta, care au trecut chiar pe aici, imi spuneau: nu te duce, e mare prostie, TVR e o cloaca ingrozitoare, te bagi in ceva din care nimeni n-a iesit bine. Cred ca lucrul care m-a ambitionat foarte tare a fost ideea de a demonstra ca, totusi, se poate face ceva. In mod sigur e si o naivitate a mea, dar cred ca e buna pana la un punct. E bine sa fii convins ca se pot face si lucruri bune in tara asta si ca nu e totul sortit pieirii. Acelasi gen de discutii le-am avut si acum cinci ani, cand am venit cu ideea organizarii unui mare festival de film la Cluj si mai multi oameni se uitau la mine cu o figura angelica si-mi spuneau: nu se poate, nici nu stii in ce intri. Romanii, in general, au aceasta apucatura de a pune inainte sintagma nu se poate, nu e posibil. Totusi, mai erau si multi oameni care ma incurajau sa accept postul, spunand ca e o sansa unica pentru o anume generatie si pentru un context. Probabil ca ei investeau in mine un pic de incredere, cunoscand, cred, ca am un bun-simt ardelenesc si nu sunt omul care sa intre in niste porcarii si afaceri dubioase. In ultima instanta, m-am gandit ca e un test pentru mine sa vad cum o astfel de experienta cu un sistem putred, hai sa o recunoastem, te poate marca, te poate modifica. Cred ca e si un autoexperiment, sa vad cine castiga pana la urma: sistemul sau eu.
Imi spuneati de festivalul pe care l-ati organizat si la care ati avut succes. Acolo era un lucru nou, facut de la inceput, pe cand TVR este o institutie veche si exista opinia larg raspandita ca aici s-ar putea face ceva numai daca s-ar rade de pe fata pamantului si s-ar construi de la inceput. Experientele sunt diferite, cea a festivalului si cea a acestei Televiziuni, care vine de la
