NABABUL "Cel din urma reprezentant al boierului mare de odinioara", cum il numea Nicolae Iorga, Nababul a fost un om foarte bogat si un mare iubitor de arta.

Intruchipare a fruntasilor neamului, blanzi si marinimosi, mandri pastratori ai averilor mostenite, dar si ai credintei si ai datinilor, Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul datorita averii sale fabuloase, a fost un boier reprezentativ pentru sfarsitul de secol al XIX-lea. Spre deosebire de arivistii care incercau sa "inlocuiasca prin desfasurarea obraznica a bogatiilor «spita» ce-i lipseste", precum spune I.C. Filitti in "Arhiva G. Gr. Cantacuzino", Nababul dadea dovada in actiunile sale de calmul, increderea si generozitatea pe care numai o mare avere si o descendenta din os domnesc ti le pot da. Intruchipare a "conservatismului boeresc roman", acest boier a stiut sa pastreze si sa sporeasca bunurile materiale ale familiei, a construit castele la Busteni, Floresti, Bucuresti, a fost un exemplu in ceea ce priveste viata privata. "In mijlocul unei generatii risipitoare a pastrat avutul stramosesc si l-a adaogat prin carmuire inteleapta, inchegand aproape iaras avutul strabunului sau, Constantin Postelnicul. Aceasta insemnata avere el o socotea drept temelia necesara a stralucirii numelui sau istoric, dar totodata ca izvorul din care se revarsau atatea mili ramase necunoscute, dupa datina crestineasca a caselor boieresti... Bun si bland, primitor fara trufie, increzator in insusirile neamului", asa il descrie acelasi I.C. Filitti. Avea drept pasiune adunarea si publicarea documentelor referitoare la istoria familiei sale. Pe cand era prim-ministru l-a insarcinat pe tanarul istoric Nicolae Iorga sa studieze, sa comenteze si sa publice documente referitoare la istoria Cantacuzinilor. Nababul iubea si respecta trecutul; citea si transcria hrisoavele din bogata sa arhiva in care gasea faptele stra