PRM a crescut in sondaje. Toate celelalte partide scad sau motaie pe loc. Calm! Nu e o revolutie! Totusi, ceva s-a intimplat. In martie, PRM avea 8%. Acum are 16%. Ceva s-a dublat. Ce anume? De regula, acrobatiile procentuale ale PRM fac sa scapere diagnostice incendiare: autoritarism, nationalism, anisemitism, toate romanesti, nevindecate si in crestere. E un cliseu.
Dupa atitia ani de „ascensiune PRM", stim macar atit: spectacolul se repeta, diagnosticul e suspect. Gloria PRM se pune pe picioare, regulat, cam la un an de guvernare a altora, da de lucru copiilor febrili, abia angajati de fundatii civice, apoi se stinge in asteptarea urmatoarei reprezentatii. Ce s-a dublat, atunci, intre martie si decembrie 2005?
Raspunsul descrie o trasatura extraordinara de mentalitate. S-a dublat umorul. Exista nenumarate feluri de umor romanesc. Nici unul nu intrece, in abilitate si conservatorism, umorul politic. Abilitatea vine din stiinta de a deghiza nervi si de a deturna furii normale la orice electorat, in poze si parodii teatrale.
Conservatorismul - din arta cu care aceiasi oameni stiu sa besteleasca un sistem, ingrijindu-se, in acelasi timp, de fundatiile lui. Dar sa trecem la fapte.
PRM are 16%. Are PRM si un program? Nu una dintre cartuliile acelea pe care le tipareste, periodic, orice bun partid roman. Nu. O idee, o promisiune mare si credibila. Are PRM asa ceva? Da. Toata lumea e poftita la ospat. Simbata, 19 noiembrie, al IV-lea Congres PRM l-a reales pe Corneliu Vadim Tudor presedinte al Partidului.
Ce a promis presedintele, in cazul in care tendintele de vot dospesc si aduc PRM la putere? Ceva, aparent, simplu si revolutionar: „In momentul in care vom ajunge la putere, vom lichida toate structurile de tip mafiot si in 48 de ore vom aresta toti banditii din tara asta!". Si cum o sa se intimple asta? Simplu:
