Fetele de la Capalna
Locuitorii din Smardan au sarit intr-un picior, afland ca pe poligonul de langa satul lor se vor ivi soldati americani. Asta inseamna fonduri pentru drumuri si canalizare, basca oarece oportunitati pentru buticuri, si-au zis. Cam asta au inteles si unii oraseni de la Fetesti sau de pe langa alte baze militare, de ale caror facilitati vor beneficia trupele de peste Ocean.
Mi-e teama ca asteptarea politica lunga de 60 de ani (vorba unui supravietuitor al rezistentei din Fagaras: “Aveau timp sa ajunga si cu roaba”) e transferata, intr-o prea larga perceptie, in una strict financiara. Gen “Cati vor veni si cat vor cheltui?” si “Ce investitori ii vor urma?”. Condoleezza Rice n-a venit la Bucuresti sa stea la palavre. A stat trei ore si jumatate. A fost primita la Otopeni de o echipa de gimnaste. Probabil, maestrii de ceremonii de la MAE s-or fi gandit sa aduca pe pista si fetele de la Capalna, ba si un plaies, cu paine si sare, dar n-a fost timp. Secretarul de stat a semnat rapid documentele si a plecat sa doarma la Kiev. Asa ii era programul. Pragmatic, fara festivisme si nostalgii. Pentru ca “time is money”, iar geopolitica, pana la urma, are tinta economica. Desi, parca, dupa Yalta si o zabava de sase decenii, o seara petrecuta acasa la un “partener de nadejde” n-ar fi fost chiar in plus.
P.S. Evenimentul a prilejuit, totusi, aflarea unor date interesante. Poligonul de la Smardan are 9.000 ha. Cel de la Cincu e lung de 40 km. Cate mai sunt si ce suprafata e astfel scoasa din circuitul agricol, in timp ce, totusi, in 2005, instructia militara nu se mai face calare, ci la instalatii electronice, iar tancurile sunt tot mai putine?
