S-a tras la sorti? Daca da, a iesit ceva ce nu se putea trage la sorti: o structura neîntamplatoare. Sortii dicteaza drame si nedreptati, favoruri si repetitii absurde. Ce a facut FIFA, vinerea trecuta, la Leipzig, a fost altceva: o arteziana programata sa difuzeze grupe cuminti, cu castigatori clari, împresurati de outsideri inepti. Protectionism - acea superstitie europeana în fata riscului, transferata în fotbal. Insa o asemenea tragere la sorti se potriveste cu o Cupa Mondiala care porneste cu un castigator cunoscut. Din opt grupe, abia doua merita o privire.
Grupa Tevez - van Basten
Mai întai, Argentina, Coasta de Fildes, Olanda si Serbia-Muntenegru. O combinatie destul de compacta de supervalori si valori potentiale. Sarbii si ivorienii se vor agata insistent de granzii argentinieni si olandezi. Diferenta va veni, însa, inevitabil, din lipsa de viata înalta a acelorasi sarbi si ivorieni. Fotbalul de Cupa Mondiala cere pedigri. Echipele care au doar trupa (Drogba, Kalou) sau vitejia mereu neproductiva a Serbiei vor gasi usor calea spre esec. Argentina si Olanda trebuie sa evite vechea lor imprudenta la contaminarea cu orgoliu si, apoi, sa remizeze in meciul direct. Olanda pare într-o pozitie mult mai sanatoasa. De cand e tratata de van Basten, aplecarea spre inteligenta anarhica a olandezilor pare sa se fi îndreptat. Scandalurile întretinute de genii grupate pe scoli si teorii proprii au disparut. Argentina soseste la Mondiale cum a mai sosit: montata isteric pentru titlu si fanatizata de o supervedeta (de data asta, Tevez). E insuficient pentru un titlu, atata vreme cat vedeta nu e Maradona. E suficient, însa, pentru calificarea pana în sferturi. Olanda poate ajunge si mai sus.
Grupa Toni
A doua grupa de care se agata ideea de echilibru e Italia, Ghana, Statele Unite, Cehia. Intalnirea e, într-adevar, mai echilibrata decat se poate cred
