Szemany Margareta şi Tiberiu sunt cãsãtoriţi de peste 55 de ani. Au avut o viaţã pe care o catalogheazã drept reuşitã, pentru cã pasiunea comunã pentru sport, pentru popice în mod special, le-a cimentat relaţia. Amândoi sunt multipli campioni naţionali, europeni şi mondiali, la probele individuale, mixte sau cu echipa. Acum, la 74 şi respectiv 84 de ani, soţii Szemany retrãiesc emoţia sportului şi a competiţiilor cu fiecare cuvânt pe care îl rostesc.

Anii 50 erau ani efervescenţi, caracterizaţi de un elan colectiv. Aproape toatã lumea care se respecta fãcea sport. Lângã primãria de atunci, Casa Sindicatelor de mai târziu, erau terenuri de baschet şi de volei, plus o salã de popice, dotatã cu vestiare, duşuri şi sãli de odihnã. Acolo s-au întâlnit cei doi viitori mari sportivi. Ea era în acea etapã în care cocheta cu baschetul, voleiul şi ping-pongul. El mare înotãtor şi jucãtor de polo, era deja un talentat popicar şi un bun şahist. "Dupã ce ne-am cunoscut mai bine a încercat sã mã convingã sã trec la popice. Am fost greu de convins, dar la prima bilã lansatã am doborât şapte popice. Şi de atunci nu am mai renunţat la popice. Am jucat în continuare şi tenis de masã, un sport delicat, pe lângã popice care necesitã forţã. Din 1957 pânã în 1971, Szemany Margareta a fost membrã a lotului naţional cu care a participat la concursuri, şi campionate balcanice, zonale, europene şi mondiale. "Cea mai dragã victorie a fost cea câştigatã la pariu cu colegii mei. Era finala Cupei Carpaţi, desfãşuratã la Bucureşti în 1970. Adversara mea conducea cu un scor foarte mare şi deşi jocul nu era terminat lumea o felicita din toate direcţiile sãlii. M-am întors cãtre colegii mei şi le-am spus cã ultimul joc este al meu şi o sã câştig. Am câştigat cu un punct diferenţã. A fost o încântare pentru mine şi pentru toţi cei care ţineau cu echipa României", ne-a spus Margareta Szemany.