EXPOZITIA LUI VITTORIO Holtier de la Galeria Kalinderu, dedicata meditatiei asupra centrului si a lui Shakespeare, este unul din acele evenimente care apar uneori de dincolo de noi. Parterul e impartit in doua aripi, una intunecata, cealalta, luminoasa: ele reprezinta centrul in doua aspecte complementare. Jumatatea masculina, in negru si auriu, precum blazonul Marelui Will, scoate la iveala aurul paloselor si al labirintului, care coincide cu firul ce-l strabate. Nostalgia capata gustul tare al izolarii intr-un neolitic strajuit de arbore si munte. Am pasit intr-un tezaur de dincolo de vizibil. Jumatatea feminina, dalba si primitoare, imbie ochiul cu gradini si jocuri, unde prin hatisul tuselor abstract-concrete se pot zari, daca doresti, figurile propriului tau suflet. Fiecare privitor devine un cititor care descifreaza ce vrea si ce poate in aceasta pictura figurativa-nonfigurativa, unde ritmul insusi al trairii tusei produce reveniri, uitari, transformari. Perioade trecute si viitoare din creatia pictorului se intalnesc aici in lumina prezentului. Ce a fost odata devine permanent; ce se prefigureaza, pretios ca un germene. Viata insasi deseneaza in fiecare clipa laitmotivul cu care fiecare participa la marea opera universala: cruciulite inscrise pe bucati de carton. Oriunde centrul se poate desprinde din oceanul sufletului pentru a deveni insula intelepciunii. Caci, la etaj, scenograful a dispus machete, costume, fotografii si o instalatie de scena reprezentand in sectiune transversala preocuparea sa de o viata de a reda lumile lui Shakespeare in teatrul romanesc. Cel mai spectaculos e turnul folosit pe scena de la Odeon ca element central in montarea piesei elisabetane Arden din Feversham (2002): prezenti in expozitie, copiii de toate varstele s-au suit in el si s-au amuzat inchipuindu-si ca ajunsesera eroi pe metereze, scrutand viitorul. Dar cea mai visatoare e