"Marţi, 9 mai 1939. Astăzi s-a reparat o mare uitare: după 25 de ani s-a inaugurat, în sfârşit, monumentul Regelui Carol I. A fost o coincidenţă fericită ca acest monument să se poată inaugura tocmai cu prilejul serbării centenarului său. E frumos şi impunător; mie, hotărât, îmi place, e o adevărată operă de artă, de mare valoare, a lui Mestrovici, cu toate criticile, din care, cea mai ridicolă e că este cu capul gol". Notaţia îi aparţine lui Carol al II-lea şi se găseşte în însemnările lui zilnice. E făcută la un sfert de secol de la moartea lui Carol şi la 100 de ani de la naşterea lui. Dar data aleasă pentru inaugurarea statuii ecvestre, 9 mai, este cea a proclamării Independenţei României din 1877, astfel că, încă o dată, biografia lui Carol I este perfect legată de cea a ţării cu care s-a identificat. Întâmplător, desigur, este şi o zi de marţi, ca aceea în care principele intrase în Bucureşti şi jurase să fie credincios legilor ţării. După dezvelirea statuii plasate între Palatul regal şi palatul cărţii - Fundaţia Universitară - sărbătorirea se desfăşoară conform unei vechi tradiţii: la ora 11 o ceremonie religioasă, apoi discursul lui Armand Călinescu şi cel al regelui. În fine, o defilare demnă de timpurile celui din statuie. Trupe şi câte o companie din toate unităţile din Bucureşti care existau şi în vremea lui Carol I. Doar în încheiere funcţionarii, femei şi bărbaţi îmbrăcaţi în uniforma albastră a recentului Front al Renaşterii Naţionale. Cu câteva zile înainte, Mihail Sebastian, şi el ,funcţionar" la Fundaţii se simţise un trist comediant pentru că îşi pusese uniforma impusă: ,Vineri a fost Ziua Cărţii - şi a trebuit să mă duc în uniformă, uniforma Frontului. A trebuit ? Nu ştiu. Poate că, dacă aş fi privit lucrurile cu seriozitate aş fi rezistat. Poate că nici măcar nu mi-aş fi pus în primejdie slujba la Fundaţie. ş...ţ Plătesc cu libertatea mea i