Am sperat pana in ultima clipa ca liberalii nu vor lua o decizie pripita in cazul Boureanu. Daca prin alte partide se poarta excluderile pentru a scapa de incomozi, nu mi-am inchipuit ca PNL poate copia la indigo practicile antidemocratice si abuzive.

Intr-un moment total nepotrivit, cand adversarul din opozitie se clatina exact din aceleasi motive, conducerea liberala s-a gandit sa-l scoata din teren pe un politician care si-a permis sa aiba un alt punct de vedere decat presedintele partidului, Calin Popescu Tariceanu. Suspendarea lui Cristian Boureanu pune intr-o lumina total nefavorabila imaginea PNL.

Nu ma refer doar la consecintele negative asupra doctrinei liberale, ci si la efectele asupra pozitiei detinute de partid in Alianta D.A., aflata la guvernare. S-a trecut peste unele principii de etica si morala din cauza unor interese personale contrare asteptarilor electoratului.

In definitiv, tanarul politician nu a lovit in partid atunci cand si-a permis sa critice in public un stil de lucru de conducere lipsit de pragmatism politic. Nu poate fi considerat un atac la statutul PNL faptul ca Boureanu nu a mai acceptat compromisurile premierului facute in numele partidului. In fond, liberalii au defilat cu steagul libertatii de exprimare fara retinere.

Acum se dezic prin fapte reprobabile. Atat in relatia cu democratii, cat si cu diversi oameni de afaceri controversati, primul ministru a demonstrat o evidenta lipsa de retinere in luarea unor decizii in masura sa consolideze pozitia propriului partid in asa fel incat sa nu se ajunga sa se spuna ca liberalii au devenit remorca unor grupuri de interese si ca PD si-a impus punctele de vedere. Este o realitate trista, dar adevarata.

La randu-i, Mona Musca si-a facut si ea publica nemultumirea, cu argumente culese din practicile conducerii liberale, puternic inspirate